„Infernul lui Gabriel” de Sylvain Reynard
Un roman profund si sugestiv, plin de intrigi, seductie si iertare. La fel de enigmatic precum identitatea autorului sau...
Misteriosul si atragatorul profesor Gabriel Emerson, un reputat specialist in Dante, este un om chinuit de trecutul sau si mandru de prestigiul pe care l-a dobandit, desi este constient ca este un magnet pentru pacat si, mai ales, pentru pofta.
Cand virtuozul Julia Mitchell se inscrie la masterul lui Gabriel la Universitatea din Toronto, viata lui se schimba irevocabil. Relatia sa cu noul sau student il va forta sa-si confrunte demonii personali si il va conduce intr-o explorare fascinanta a sexului, iubirii si mantuirii.
Cu inteligenta si sarcasm, autorul povesteste odiseea lui Gabriel prin iadul sau particular de ispite si iubire interzisa.
Inainte sa vina boom-ul romanului romantic erotic, vazusem deja pareri despre aceasta carte si adevarul este ca mi-a atras atentia, asa ca atunci cand a iesit la vanzare nu m-am gandit la asta si m-am dus repede si nu pot decat spune ca am ramas uluit, mi-a placut.
Pentru a varia de la toate romanele care au fost publicate in acest gen, acesta este scris la persoana a treia si ne spune povestea lui Gabriel si a lui Julia sau a lui Julianne, asa cum o numeste el.
Gabriel are treizeci si trei de ani si este un profesor de succes la Universitatea din Toronto, specializat in Dante, Julia are douazeci si trei de ani si s-a inscris la cursul sau pentru doctorat.
Desi se cunoscusera deja cu ani in urma, reintalnirea dintre ei nu este deloc norocoasa si intre profesor si elev incepe o relatie de dragoste-ura.
Gabriel este un om dominat de demonii sai, spune ca este posesorul celor sapte pacate capitale, mandriei, invidiei, maniei, lenevii, lacomiei, lacomiei si poftei, este inconjurat de intuneric dar in Julia gaseste lumina de care are nevoie. pentru a se rascumpara si, desi Comportamentul lui fata de ea la inceput este deplorabil, apoi iese din cale sa o faca fericita, o protejeaza mai presus de orice si de toata lumea si ii arata latura sa cea mai tandra.
Julia este o fata timida, nesigura, evadeaza dintr-un trecut pe care vrea sa-l lase in urma si, spre deosebire de Gabriel, este toata inocenta si sensibilitate si desi la inceput o poate soca putin ca suporta atata grosolanie, mai tarziu vedem cum evolueaza si se ridica.
Te-ar putea interesa si:
„Ultima insula” al lui Zulfu Livaneli
Julia si Gabriel sunt polari opusi, dar se atrag unul pe celalalt ca un magnet si relatia care se naste intre ei este interzisa, nu este permisa intre profesor si elev, asa ca vor trebui sa o ia in secret si, de asemenea, vor trebui sa o ia in secret. se ocupa de demonii fiecaruia.
Prin intermediul cartii cunoastem povestea lui Dante si Beatriz care este foarte asemanatoare cu cea a cuplului nostru principal.
Iadul lui Gabriel este o carte cu mult romantism, tandrete, pasiune si sentimente, dar nu este o carte pur erotica, din moment ce exista o singura scena fierbinte si la final, este adevarat ca sunt scene foarte senzuale care te fac. fluturi fluturi in stomac, mangaieri, sarutari si multa cearta sexuala pe care autorul a reusit sa le descrie atat de bine incat le face erotice.
Am fost surprins sa aflu ca autorul a fost un om si bineinteles ca pentru prima sa carte s-a descurcat foarte bine, este o carte pe indelete si foarte bine scrisa care in ciuda celor 600 de pagini nu m-a impovarat niciodata, la On the dimpotriva, nu voia sa vina sfarsitul pentru ca dorea sa petreaca mai mult timp cu Gabriel si Julianne.
Revenim la omul tipic arogant-infumabil-dominant-bipolar care devine un adorabil caine de popor al protagonistului. Este adevarat ca sunt scene foarte frumoase si tandre, dar altele mi-au facut rau.
Si ce sa spun despre ea? Incomod-timid-rosu ca o rosie intregul roman-traume sexuale.
Protagonistii mi s-au parut „mai mult la fel”
Binele? Bogatia autorului, descrierile sale si mai ales dialogurile si descrierile rafinate ale Divinei Comedie, arata ca el este documentat si ca controleaza subiectul. Pe langa gustul rafinat pentru muzica. Fara a uita numarul de personaje din alte romane cunoscute pe care le citeaza si le compara ca comparatii cu alte imprejurari si cu picturile si sculpturile cu care Gabriel le recreeaza.
