Sursa foto: Shutterstock
Rinichii sunt în număr de doi și sunt organele care produc urina. Rinichii se găsesc în cele două fose lombare. Rinichii pot avea mai multe patologii precum:
-
glomerulonefrita;
-
litiaza renală;
-
pielonefrita;
-
boala polichistică a rinichilor;
-
sindrom nefritic acut;
-
sindrom nefritic cronic;
-
sindrom nefrotic;
-
sindrom nefropatii interstițiale;
-
insuficiență renală acută;
-
insuficiență renală cronică;
-
infecții ale tractului urinar;
-
tromboză renală;
-
pietre la rinichi;
-
cancer renal.
În acest articol explicăm cum funcționează rinichii și care este rolul acestora pentru sănătatea noastră.
Factori de risc pentru afecțiunile renale
Persoanele care prezintă un risc mai mare de a suferi dureri de rinichi și afecțiuni renale sunt: persoanele care suferă de diabet, care au hipertensiune arterială, sau care au în familie cazuri de afecțiuni renale.
Cei mai importanți factori care cresc riscul de dezvoltare a unor boli cronice de rinichi:
-
diabetul;
-
factorii genetici de afecțiune renală;
-
hipertensiunea arterială;
-
vârsta (peste 50 de ani);
-
obezitatea;
-
fumatul.
Care sunt funcțiile rinichiului
Principalele funcții ale rinichiului sunt următoarele:
-
produce urina: altfel spus, ajută la eliminarea reziduurilor din organism (medicamente, coloranți).
-
secretă eritropoietina: eritropoietina este produsă de către rinichi mai ales și, într-o proporție mai mică, de ficat. Este un hormon glicoproteic. Dacă rinichii sunt afectați (insuficiență renală de exemplu), absența sau reducerea sintezei eritropoietinei duce la o diminuare a numărului de globule roșii în organism.
-
secretă renina: aceasta este o enzimă care are un rol important în reglarea tensiunii arteriale.
-
asigură echilibrul hidro-electrolitic și acido-bazic.
Simptomele unei disfuncții renale
Atunci când rinichii nu mai funcționează normal, se produce o acumulare de apă și reziduuri în organism (în sânge) și pot apărea disfuncții ale organelor interne. Manifestările renale sunt diferite în funcție de afecțiunea pacientului. Cele mai frecvente simptome renale sunt:
-
durere: poate fi de mai multe tipuri (colică nefritică, durere de origine urinară, durere de origine vezicală).
-
tulburări de micțiune: polakiurie, micțiune dureroasă, disurie, retenție, incontinență urinară.
-
tulburări ale diurezei: poliurie, oligurie.
-
umflarea mâinilor și picioarelor.
-
oboseală.
-
pierderea apetitului
-
amețeală
-
vărsături
-
cantitate redusă de urină
-
dificultate respiratorie
-
hipertensiune arterială
Stabilirea disgnosticului în boala renală
Medicul urolog are la dispoziție mai multe teste de care se poate ajuta pentru a stabili diagnosticul corect al pacientului. Pentru asta este nevoie de:
-
nivelul creatininei în urină: se calculează din urina adunată din 24 de ore.
-
sumar de urină.
-
pH urinar.
-
culoarea urinei.
-
mirosul urinei.
-
sediment urinar.
-
urocultura.
-
explorările radiologice renale pot fi de asemenea de mare ajutor.
-
ecografie: medicul vede forma și structura rinichilor și poate identifica motivul ce a cauzat o boală cronică renală.
-
scintigrafie renală.
-
tomografie computerizată (CT).
-
rezonanță magnetică nucleară (RMN): ca și tomografia computerizată, permite vizualizarea mai detaliată a rinichilor.
-
biopsie renală: permite examinarea morfologică a rinichiului.
Tratamentul în cazul bolilor renale
Tratamentul renal este stabilit de medicul urolog în funcție de afecțiune, gravitatea acesteia și starea de sănătate a pacientului. În cele mai multe cazuri, medicul încearcă să încetinească progresia afecțiunii (prin dietă și tratamente medicamentoase). Dacă afecțiunea este însă mai severă, este posibil ca medicul să recomande și alte proceduri de tratament:
-
transplant renal.
-
dializă peritoneală: peritoneul are rolul unui filtru. Cu un cateter se introduce în abdomen o soluție. Această soluție cu reziduuri și lichide în exces se înlocuiește cu o altă substanță. Dializa peritoneală se poate face zilnic, sau dacă este nevoie o dată la 6 ore.
-
hemodializă: este o procedură care se realizează în spital și presupune utilizarea unui aparat numit dializor pentru a filtra sângele și pentru a elimina reziduurile și excesul de lichide. Hemodializa este mai rapidă decât dializa peritoneală și durează mai puțin (4 ore). Hemodializa de face în general de 3 ori pe săptămână.
Metode de prevenție a bolilor cronice renale
Multe afecțiuni renale nu pot fi vindecate, ci numai ameliorate. Măsurile preventive de care ar trebui ținut cont sunt următoarele:
-
monitorizează regulat tensiunea arterială.
-
urmează indicațiile medicale pentru tratamentele de boli cronice.
-
renunță la fumat.
-
nu fă abuz de medicamente.
-
tratează cu promptitudine infecțiile urinare atunci când apar.