Tulburarile de alimentatie, precum bulimia si anorexia, pot afecta persoanele de orice varsta, dar sunt mult mai frecvente la adolescenti.
Adolescenta este o perioada de mare vulnerabilitate emotionala, deoarece au loc mari schimbari fizice si psihologice. Este etapa in care incep sa-si puna intrebari despre cine sunt si cine vor sa fie, se compara cu grupurile sociale si uneori lupta impotriva propriei imagini. In acelasi timp, incep sa paraseasca exclusivitatea vietii de familie pentru a intra intr-o lume sociala mult mai larga, inclusiv in cea externa.
Multi profesionisti considera ca societatea in care traim este foarte dificila pentru noile generatii, intrucat mass-media impun modele imposibil de realizat, dificultatile sociale ii fac sa se intrebe daca vor putea avea un loc de munca salariat si daca ii plateste incearca sa lupte pentru visele lor, la care trebuie sa adaugam si eventualele probleme familiale care pot exista.
Toate acestea pot fi bazele care pot determina o mai mare sensibilitate sau vulnerabilitate la o posibila declansare a unei tulburari de alimentatie .
Diferentele dintre anorexie si bulimie
Anorexia si bulimia sunt doua diagnostice diferite care se incadreaza in tulburarile de alimentatie. In imaginea pe care ti-o aratam mai jos poti vedea ce aspecte sunt cele care caracterizeaza si se diferentiaza de celalalt, astfel incat sa ai o viziune ceva mai larga asupra cu ce ne confruntam.
Anorexia nervoasa
Anorexia nervoasa se caracterizeaza printr-o frica exagerata de a se ingrasa , ceea ce face ca persoana care sufera de aceasta sa manance din ce in ce mai putin; Acest lucru poate fi, de asemenea, insotit de exercitii fizice excesive sau de o dieta constanta.
Unele dintre caracteristicile care definesc aceasta patologie sunt:
- Refuzul de a manca
- Pierdere semnificativa in greutate, atingand valori mult mai mici decat in ​​mod normal.
- Frica excesiva de a creste in greutate sau de a deveni obezi
- Distorsiunea imaginii corpului si negarea problemei
- Falta de ciclo menstrual
Bulimie
Pe de alta parte, bulimia se caracterizeaza prin episoade regulate de aport alimentar excesiv in care exista o senzatie de pierdere a controlului. Exista momente in care bulimia poate fi insotita de alte tipuri de comportamente precum inducerea varsaturilor sau consumul de laxative pentru a evita cresterea in greutate.
In linii mari, pentru a diferentia bulimia de un alt tip de tulburare de alimentatie, acestea sunt principalele caracteristici:
- Mancare excesiva urmata de perioade de post
- Utilizarea metodelor purgative: varsaturi autoinduse, laxative, pastile.
- Senzatie de pierdere a controlului: Impulsivitate
- Ingrijorare extrema cu privire la imaginea corpului
O caracteristica comuna in ambele conditii este distorsiunea imaginii corporale , adica persoana adesea arata grasa, chiar daca este extrem de slaba. O alta caracteristica comuna este folosirea hainelor mari care ascund corpul si deteriorarea legaturilor sociale, izolarea si lipsa interesului sexual.
Semne ale tulburarilor de alimentatie
Persoanele care sufera de acest tip de tulburare o ascund de obicei celorlalti , este un act foarte intim si gandit la persoana.
Exista o serie de semne sau semnale care pot indica faptul ca o persoana poate suferi de o problema de alimentatie, unele dintre ele sunt:
- Prezinta o schimbare generala de atitudine: depresie, retragere, lipsa de interes.
- Purtati haine de marime mai mare
- Simtiti frig tot timpul
- Este posibil sa aveti episoade de agitatie
- Incepe sa se joace cu mancarea, taind-o in bucati foarte mici, lasand multe deseuri pe farfurie
- Controlati ingredientele si caloriile fiecarei mese.
- Sunt oameni care de obicei merg la baie dupa ce au mancat
Un alt punct pe care cred ca este important sa il subliniem este ca trebuie sa fim atenti la paginile web care apar in retea, deoarece putem gasi tot felul de pagini care promoveaza, servesc drept ghid sau dau ultimul impuls adolescentilor care sunt confruntandu-se cu tulburari ca acestea.
Atunci cand mediul suspecteaza existenta unei tulburari de alimentatie, este indicat sa se consulte un psiholog pentru ca acesta sa efectueze evaluarea pertinenta si, daca este cazul, sa efectueze tratamentul adecvat persoanei respective.
Sunt diferite tipuri de tratamente lansate si care functioneaza: tratamente psihanalitice, internare intr-o institutie de specialitate, tratamente de grup etc. Desi tratamentele institutionale sunt extrem de eficiente la momentul respectiv, nu sunt atunci cand vine vorba de recaderi. Din acest motiv, este indicat ca, daca exista un mediu familial si social dispus sa ajute, sa se efectueze tratament ambulatoriu (fara spitalizare) insotind psihoterapia individuala cu terapie de grup sau de familie.